Pentru mama lui marilyn manson

Stimata doamna,

1. Tin sa va reamintesc ca prin iulie anul curent m-ati sunat sa va confirmati parerea  privind sanatatea mintala a fiicei dvs. Zic „confirmati” pentru ca stiati deja despre povestile cu sora geamana, universurile paralele si complotul general impotriva ei. Dupa ce ati inchis telefonul, erati convinsa ca un tratament la un psiholog/psihiatru e imperios.

2. N-am nimic cu stimabila marilyn manson, mai mult decat ca a fost o colega de camera ingrozitoare. Nu o invidiez pentru fizic (se gasesc fete mult mai mishto), nici pentru cariera artistica (eu imi doresc o cariera bazata pe ce am in cap, nu pe ce stiu sa fac cu gura…adica vocea), cu atat mai putin pentru abilitatile intelectuale.

3. Riscand sa devin redundanta, subliniez inca o data ca blogul meu era un mijloc de defulare a mea si a celorlalte colege de camera, altfel probabil ca am fi strans-o de gat sau ne-am fi aruncat cu toatele pe geam. Nu este nicio inventie in niciun post, e adevarul gol-golut, fie ca vreti sau nu sa il acceptati. Ca sa o „vorbesc pe la spate,” ar fi trebuit sa ii fiu prietena si sa ii stiu secretele, dar cu cati s-a mai culcat ea si cate ore se masturbeaza ea in baie era facute publice de catre ea tuturor.

4. Decat sa credeti ca blogul meu e o inventie, nu mai bine o duceti frumusel la doctor pe d-ra? Nu de alta, dar cand va intreaba daca sunteti sigura ca nu ati nascut doi copii in aceeasi zi (pe ea si pe sor’sa geamana), nu cred ca se ia dupa „inventiile” mele de pe blog.

5. Cine v-a spus de blog v-o fi prieten?

6. etc.